Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Arsita creatiei’ Category

Bine am revenit

Dupa ceva timp de inactivitate, m-am hotarat sa revin cu postarile. Cei 3 internauti care ma citeau vor fi fericiti 😀 Sau poate ca nu, poate ca intre timp s-au saturat sa mai astepte si au plecat. Nu-i condamn, dar nici nu ma supar daca se reintorc si ei odata cu mine!

Anunțuri

Read Full Post »

Tempus fugit

Si fuge din ce in ce mai repede, cu cat anii se astern peste noi. Parca mai ieri incepuse vara. Acum primele semne ale surorii sale se arata si nu imi vine sa cred cum in curand voi spune: a mai trecut un an.
Sper ca vara a fost la fel de frumoasa pentru voi cum a fost pentru mine 🙂 chiar daca s-a grabit sa plece :p

Read Full Post »

Atat de foame incat unii mananca si litere 🙂

Aici e vorba despre un DISTRIBUITOR INDEPENDET !

20120429-203901.jpg

Read Full Post »

Ho Ho Ho

              Meri Crismăs !

       Uite că a venit şi perioada sărbătorilor de iarnă, unde toată suflarea omenească îşi dă duhul întru “încadourirea” semenilor apropiaţi. Foarte aiurea. De vre-o câţiva ani nu mai simt spiritul sărbătorilor, nu simt acea exaltare şi bucurie care mi-o aducea în fiecare an sărbătoarea Crăciunului.
       Acum totul este despre cadouri, cumpărături, reclamă. Nu mai există bucuria de a dărui, bucuria de a primi, cel puţin nu în spiritul sărbătorii, ci în spiritul noii organizări mondiale a consumului. Gadgeturi, bani, parfumuri, toate sunt dăruite “pentru că aşa trebuie”, nu pentru că vrei să vezi bucurie în ochii celorlalţi. Poate sunt eu dus cu pluta pe Amazon, dar mă lasă rece toate aceste lucruri făcute de faţadă.
       De exemplu, aş vrea în loc de cadouri anul acesta, să primesc o bătaie cu bulgări împreună cu prietenii, vreau să nu mai văd indivizi suspecţi de peste 30 de ani la colindat, vreau să fac un foc, şi cu nişte lapte de pasăre (sau alcool, după preferinţe) să stau la discuţii cu prietenii în aer liber, vreau, vreau, vreau… În schimb primesc superficialităţi.
       Noroc că totuşi mai am doi-trei prieteni şi familia, cu care mă simt mai în largul meu, dar e un fel de mini-Craciun, la nivel macrocosmic nu mai simt starea de anxietate pe care o simteam acum ceva ani, când în jur nu vedeai goana după discounturi, dupa gadgeturi, ci vedeai oameni distrându-se, vedeai copii, nu “şmecheraşi” colindând.
       Sper să mi se pară doar mie asta, şi sper ca voi să nu simţiţi la fe. Acum văd că plouă, deci bătaia cu bulgări e total exclusă…
       Eh, măcar o să avem un 26-27 decembrie plin de brazi lăsaţi pe marginea drumului, pentru că majoritatea comercianţilor nu vor să lase din preţ şi preferă să arunce marfa nevândută. Ce dacă nu e în spiritul Craciunului, şi mulţi îşi doresc un brad, dar n-au 80-90 de RON să dea pe brazi (în medie). N-ai bani,     n-ai parte de “spiritul Crăciunului”. Sîc şi fă paşi !

       Cam ăsta e Craciunul în ziua de azi: bani, reclame, îţi cumpăr un cadou, şi mă aştept să-mi cumperi şi mie unul (eventual mai scump, mai cool), altfel nu-ţi dau like pe facebook. Clar ?!?!?!

Read Full Post »

Lunara de la Device Review

Dupa cum am scris si data trecuta, Device Review pune la bataie niste premii lunare, in cadrul unui concurs simplu.

Ce trebuie sa faci ? Sa dai niste like, sa te abonezi la vre-o doua newslettere, si sa raspunzi la o intrebare, urmata de un comentariu pe pagina lor.

Premiile sunt:
Premiul 1: Mouse Microsoft Arc Touch in valoare de 230 Lei
Premiul 2, 3 si 4: USB Flash Disk de 4GB Dell/Intel in valoare de 34 de Lei fiecare

Eu n-am castigat data trecuta castile, dar nu e motiv sa ma intristez, vine si randul meu 😛

Pana una-alta, bafta celor care vor sa participe 🙂 Vedea-v-as pe lista castigatorilor 😀

Read Full Post »

… sau “viaţa în Regie”

camine Regie

P.S. Povestirea e de acum ceva ani, când nu erau renovate căminele 🙂

Cea mai tare bazaconie la care m-am înscris vre-odată voluntar a fost să “lucrez” cu normă întreagă la o facultate. Asta se întâmpla imediat după liceu la “intimidările” celor din jur: ori te bagi voluntar, ori te băgăm noi.
Aşa că iată-mă în prima zi de student. Aşa încep toate întâmplările, cu o primă zi fatidică 🙂 A mea se întâmplă să fie în Regie.
Pustietatea care mă aştepta nu prevestea nimic din tumultul întâmplărilor care urmau să vină, aşa că am decis în ultimul moment să îmi iau camera în primire şi plec acasă, urmând să revin luni, când teoretic începea şcoala.
Zis şi făcut, aşa că după un ultim week-end relaxant împreună cu familia, înainte de înregimentarea oficială, revin la cămin. Dezolant, doar câţiva studenţi de an mai mare, şi foarte puţini de anul I. Intru în cameră. Culmea, era la fel de mizerabilă, de “bântuită” şi de veche precum atunci când o văzusem ultima oară. Ei, bazaconie ! Dar unde-s piticii magici de n-au renovat-o în lipsa mea ? Probabil ca pe la alte camere, pentru că prin tot căminul se auzeau bocănituri de ciocane, urlete şi motoare de flex mâncând din fierul ruginit de pe cine ştie ce pat care avea nevoie de modificări.
Las bagajul şi îmi zic: hai la Facultate, acolo sigur e un nivel mai ridicat de cultură şi ospitalitate, am avut eu ghinin doar cu campusul, dar la Facultate (cu F MARE DE TIPAR) sigur o să văd de ce i se spune: Învăţământ Superior !
În clădirea veche a facultăţii (care a devenit la foarte scurt timp cu f mic de tipar) erau împrăştiaţi MAXIM 50 de studenţi prin toată curtea, majoritatea bucuroşi că au cu cine să meargă la o bere chiar acolo (da, aveam un bar in curtea facultăţii, locul cel mai frumos şi mai ospitalier din toată curtea aceea spaţioasă).
Trecem repede peste o festivitate banală unde vorbeau oameni pe care nu-i cunoşteam, plictisindu-mă îngrozitor cu banalităţi şi fraze de un clişeu exasperant, şi ajungem în cămin… din nou.
Noroc că spiritul social nu lipseşte, astfel că mi-am făcut repede prieteni, am întâlnit şi vre-o doi colegi de liceu care au dat la aceeaşi facultate, şi cu ajutorul lor am reuşit să văd altfel lucrurile. Bine, că şi oleacă de alcool a ajutat 😛
Că dotarile… De exemplu, aveam un şifonier fără uşi si fără sertare, un bec care avea firul tras pe sus şi se aprindea de la priză, paturi de fier ca în filmele cu spitale de pe vremuri… ah, stai puţin că de-alea sunt şi-acum… upssss 😀 Gândaci la fiecare centimetru pătrat, cu care ne luptam atunci când vroiau să ne fure sandwitch-urile. Nu glumesc, ştiau karate sau ceva, că stâteau pe loc, şi când încercam să-i lovim cu ceva, făceau un act de dispariţie aşa cum numai un ninja antrenat poate face 🙂
Mă bucuram tare mult în schimb că pe unul din ziduri atârna frumos o panglică tricoloră, şi mai însufleţea camera. Până pe la ora 23:00, când mi-au bătut la uşă doi studenţi, mai exact foştii locatari ai camerei:
-Salut, uite, noi am stat aici anul trecut, vezi, ţi-am lasat camera curată, ai tapet pe pereţi, nu ca alţii de n-au nici var…
-Mda…
-Şi uite, ai şi lumină, ştii, prizele ne-au trebuit, da’ îţi pui tu altele, măcar ţi-am lăsat bec şi…
Privirea îi era aţintită pe unul din pereţi, anume cel pe care era panglica. Uimit, în timp ce îşi îndrepta mâinile lacome către ea:
-Pnglica mea tricolorăăă, vaaaaai, ce-am crezut c-am pierdut-o, bine că am venit, o iau inapoi.
După ce a luat-o, probabil ca să nu îmi revin din şoc şi să-i zic ceva de genul: ai lasat-o aici, acum e a mea, mi-a trântit un “la revedere, hai pa !” si de-atunci nu i-am mai vazut pe niciunul dintre ei :))
Ar mai fi multe bazaconii de zis de-atunci, dar le las pe alte dăţi, pentru că sunt prea multe pentru a fi spuse dintr-o dată 🙂

Şi prea frumoase pentru a putea fi spuse cum trebuie …

Read Full Post »

Să plouă…

O melodie de la Taxi în concordanţă cu vremea de afară şi cu vremurile actuale. Enjoy !

Read Full Post »

Older Posts »